Blog

Ce ar fi iarna fără magia primului fulg de nea? Cine nu a stat cel puţin odată cu palma întinsă, încercând să savureze din minunea cristalului de apă?

Un fermier american pe nume Wilson Bentley, chiar a fost supranumit „Omul fulgilor de zăpadă”, datorită faptului că și-a dedicat o bună parte din viață pentru a fotografia 5.381 de fulgi de nea.

Toți fulgii de zăpadă au șase fețe și acestea vin în diferite combinații. Încă se mai dezbate ideea că nici un fulg de zăpadă nu e identic. Forma lor este dată de temperatură.

Zăpada este de fapt transparentă și nu albă cum credem noi. Lumina care trece prin ea ne joacă feste și avem parte de o iluzie optică de toată frumusețea. În funcție de locul în care cade zăpadă și de microparticulele de praf pe care le conține, neaua poate avea și alte culori precum roșu, gri, albastru sau verde (în cazul ultimelor două, aceste culori apar mai ales când se află alge în interiorul fulgilor). Zăpada reflectă peste 90% dintre razele UV ale Soarelui înapoi în atmosferă.

În cazul în care te-ai întrebat vreodată dacă există posibilitatea să fie prea frig pentru a ninge atunci trebuie să afli faptul că, la temperaturi mai scăzute de -30°C, sunt mai puține șanse să apară zăpada pentru că nu există destulă umiditate în aer. Oricum, din punct de vedere științific aceasta poate apărea și în astfel de cazuri.

Aproximativ 12% din suprafața Pământului este acoperită de zăpadă permanentă și gheață. De asemenea, aproape 80% din rezerva de apă de pe Pământ este sub formă de gheață și zăpadă. Un fulg de zăpadă obișnuit conține 180 miliarde de molecule de apă.

În fiecare iarnă aproximativ 1,000,000,000,000,000,000,000,000 fulgi de cristal cad din cer, iar pentru a face un fulg de zăpadă este nevoie de nu mai puţin de 1.000.000 de picături mai mici. Contrar credinţei populare, zăpada este un fenomen natural foarte complex. Aproape toţi fulgii de zăpadă conţin în mijlocul lor o particulă de praf.

Cercetătorii spun că nici un fulg de nea nu seamănă cu un altul. Pe măsură ce plutesc în atmosferă, ei dezvoltă ramuri, în funcţie de temperatură şi umiditate, formând structuri complexe.

Cea mai complexă clasificare a cristalelor de zăpadă a fost făcută în 1966 de meteorologii C. Magono si C.W. Lee (“Meteorological Classification of Natural Snow Crystals”) şi cuprinde 80 de tipuri de cristale.

Cel mai mare fulg de zăpadă, ce a fost înregistrat de Cartea Recordurilor, a fost găsit în Fort Keogh, Montana pe 28 ianuarie 1887 şi măsura nu mai puţin de 15 cm lăţime şi 8 cm lungime.

Ştiaţi că există oameni cărora le este frică de zăpadă? Aceasta poartă numele de chionofobie, pe când iubirea extremă față de omăt se numește chionomanie.